Alexandru Marton este unul dintre cei mai cunoscuți sportivi din Gherla. Performanțele sale sunt atât naționale, cât și internaționale. Într-un interviu acordat reporterilor noștri, luptătorul gherlean a dezvăluit mai multe detalii legate de viața sa profesională, dar și despre ce face când nu se află în ring.
1. Cum te-ai descrie persoanelor care nu te cunosc?
Celor care nu mă cunosc, m-as descrie ca pe o persoana sociabila, cu simțul umorului, dispus sa ajut pe cei din jur cât se poate, ambițioasă, optimista și mereu gata pentru noi provocări!
2. De unde pasinea pentru luptele de performanță?
Inafara de cei apropiati, restul lumii nu știe ca eu am luat contact cu lumea artelor marțiale prima data intr-o sala unde se preda Karate Kyokushin, sub îndrumarea atenta a Sensei Striblea Cristian. În timp, pur și simplu am vrut sa îmi testez cunoștințele dobândite în artele marțiale, și unde altundeva un asemenea test, dacă nu intr-o competiție, undeva în afara zonei de confort a sălii, unde noi colegii deja ne cunoșteam intre noi și astfel sparring-urile deveneau prea tacticizate. Pur și simplu ne știam deja mișcările. Desigur, odata cu trecerea timpului, am prins pofta din ce în ce mai mare de a experimenta și alte arte marțiale decât cea în care mă antrenam și am participat odată la un antrenament de kickbox, m-a atras, mi-a plăcut mai mult stilul, mi s-a parut mai potrivit mie și așa am făcut trecerea, intrând sub comanda Sensei–ului Paul Florean. În timp am participat din aceleași motive și în competiții de kickbox.
3. Care sunt cele mai importante rezultate pe care le-ai obținut în cariera de sportiv?
Pe parcursul actualei mele cariere de sportiv, am avut bucuria sa ies campion național la Karate Kyokushin, vicecampion în cadrul competiției internaționale de kickbox Judgement Day, vicecampion european tot la kickbox și alte victorii pe care le-am acumulat în cadrul meciurilor disputate atât la profesioniști cât și la amatori. Pot spune ca fiecare victorie pentru mine e un rezultat important pentru ca mă aduce mai aproape de vârf și anume de a ajunge cel mai bun.
4. Ce poți să îmi spui despre cel mai greu adversar al tău?
În opinia mea, cel mai greu adversar (știu ca suna a clișeu) este propria persoana. Pentru toată lumea, nu doar pentru mine. Spre exemplu, cel mai dificil meci l-am avut în anul 2016 în luna Aprilie. A fost primul meci peste hotare pentru mine și luptam la categoria de 70 de kg. Meciul în sine a fost greu pentru ca mi l-am complicat eu. Din cauza lipsei de experiență, din cauza faptului ca a venit din scurt oferta pentru meci și nu eram în categoria de kilograme a trebuit sa fac slăbire, care m-a vlăguit, și astfel mi-am făcut meciul din prima dificil. Este vina exclusiva a mea, că nu mă aflam in categorie si in forma maxima in momentul in care a venit oferta. Dar pot spune ca odată ce m-am bătut de o asemenea problema nu se va mai întâmpla a doua oară.
5. Cine te susține financiar?
Financiar nu mă susține nimeni, tare greu se investește în general în sporturile de contact. De câteva ori am reușit sa obțin sponsorizare, astfel asigurandu-mi cele necesare pentru a putea face sport de performanță, și anume echipament. Eu sunt cel care mă autosustin în momentul de fata.
6. Care sunt sacrificiile pe care a trebuit să le faci pentru cariera ta?
În momentul de față mă antrenez în Anglia, la Southend Combat Academy, sub îndrumarea Maestrului Horia Radulescu, iar în ceea ce privește sacrificiile făcute, cred ca este destul doar menționarea faptului ca sunt departe de casa, de familie și cei dragi. Însă merita, având în vedere ca o cariera de sportiv îmi general este scurta, deci trebuie profitat de oportunitatea de a te antrena alături de cei mai buni și a fi antrenat de cel mai bun.
7. Ce faci când nu ești în ring?
Când nu mă aflu în ring mă antrenez din greu pentru a progresa, a deveni mai bun și a-mi ușura cât mai mult munca ce trebuie depusă atunci când vine vremea sa urc din nou în ring sau cușcă. La asta se rezuma viața de sportiv, multa munca și sacrificii. În rest odihna, apoi iarăși apa, paie și bataie.
8. Unde te vezi peste 10 ani?
Încă nu sunt hotărât, însă nu de puține ori m-am imaginat antrenând generațiile care vor veni din spate. Mi-ar plăcea sa antrenez și cred cu tărie ca o voi și face! În următorii 10 ani, însă, am planuri în ceea ce privește cariera de sportiv și drumul la care m-am pornit odată cu venirea mea în Anglia! Nu știi niciodată ce iti rezerva viitorul.
Maine este una din zilele pentru care nu are rost sa îți faci griji, deoarece nu poți sa schimbi nimic la ea azi. Dacă nu îmi fac griji pentru ce va fi mâine, cu siguranță nu mă gândesc la ce posibilități sunt peste 10 ani. Fiecare zi pas cu pas.